Diferența dintre comodat și închiriere – aspecte esențiale

Uneori ne aflăm în punctul de a alege între încheierea unui contract de comodat sau de închiriere, fără să știm care este mai potrivit. Dacă ești în căutarea unor informații suplimentare privind avantajele și dezavantajele acestor contracte, atunci ești în locul potrivit:

Despre Autor
Alin Cazmir
Notar public

1. Cum putem defini contractul de comodat pe înțelesul tuturor?

Conform legislației din România (art. 2.146 Cod civil), contractul de comodat (denumit și de folosință) reprezintă un acord prin care o persoană, numită comodant, își conferă temporar și gratuit, un bun mobil sau imobil, unei alte persoane, numită comodatar, cu obligația ca acesta să îl restituie la expirarea termenului sau la încetarea cauzei care a determinat conferirea sa.

Contractul de comodat poate fi încheiat între persoane fizice sau juridice, atât în interes personal, cât și în interes de afaceri. Acesta poate fi încheiat ca înscris sub semnătură privată (nefiind nevoie de forma autentică pentru ca acesta să fie valabil, însă nimic nu împiedică acest lucru).

ATENȚIE! Caracterul gratuit este de esența contractului de comodat. Dacă, în schimbul utilizării bunului se percepe o sumă de bani, nu suntem în situația unui contract de comodat.

1.1. Care sunt elementele esențiale ale contractului de comodat?

Conform legislației din România, un contract de comodat trebuie să conțină următoarele elemente esențiale:

  • părțile contractante: Numele, prenumele și adresa persoanei care dă în folosință bunul (comodant) și numele, prenumele și adresa persoanei care primește bunul în folosință (comodatar);
  • descrierea bunului dat în comodat: Contractul trebuie să includă o descriere precisă a bunului care face obiectul contractului de comodat (de exemplu, o mașină, un apartament, un obiect de mobilier etc.);
  • drepturile și obligațiile părților: În contractul de comodat trebuie să fie precizate obligațiile fiecărei părți. De exemplu, obligația comodantului de a asigura bunul împotriva deteriorării sau pierderii și obligația comodatarului de a folosi bunul cu grijă și de a-l restitui la sfârșitul perioadei de comodat;
  • durata contractului: Contractul trebuie să specifice durata pentru care se dă în folosință bunul, precum și condițiile în care poate fi prelungit sau reziliat;
  • modalitățile de restituire a bunului: Contractul trebuie să prevadă modalitățile de restituire a bunului la sfârșitul perioadei de comodat, precum și condițiile în care poate fi restituit înainte de termen;
  • semnăturile părților: Contractul trebuie să fie semnat de ambele părți și să fie datat.

Este important ca un contract de comodat să fie redactat cu atenție și să cuprindă toate informațiile relevante. În cazul în care apar neînțelegeri între părți, un contract bine întocmit poate fi un instrument util în rezolvarea disputelor.

1.2. Care sunt obligațiile comodantului din cadrul unui contract de comodat?

Conform legislației din România, un contract de comodat impune anumite obligații atât în sarcina comodantului, cât și în sarcina comodatarului. Enumerăm principalele obligații comodantului:

  1. să predea bunul comodatarului în condiții bune de funcționare sau de utilizare;
  2. să restituie comodatarului cheltuielile de conservare efectuate în legătură cu bunul;
  3. să repare eventualele prejudicii cauzate comodatarului din vina bunului care nu a fost oferit în condiții corespunzătoare;
  4. să acorde asistență comodatarului, atunci când este necesară, pentru utilizarea corespunzătoare a bunului.

1.3. Care sunt obligațiile comodatarului din cadrul unui contract de comodat?

  1. să folosească bunul cu grijă, în conformitate cu destinația sa și cu prevederile contractului de comodat;
  2. să restituie bunul la sfârșitul perioadei de comodat sau în orice moment solicitat de comodant, în aceeași stare în care l-a primit, cu excepția uzurii normale datorate utilizării;
  3. să plătească cheltuielile de întreținere și reparațiile minore ale bunului, cu excepția cazurilor în care acestea sunt imputabile comodantului;
  4. să notifice imediat comodantul în cazul în care bunul a suferit pierderi sau deteriorări.

Este important ca toate aceste obligații să fie prevăzute în contractul de comodat, astfel încât fiecare parte să știe exact care sunt responsabilitățile sale. În cazul în care una dintre părți nu respectă obligațiile sale, cealaltă parte poate solicita despăgubiri sau poate cere rezilierea contractului.

1.4. Care sunt principalele avantaje ale contractului de comodat?

În conformitate cu legislația din România, un contract de comodat prezintă mai multe avantaje pentru părțile implicate, printre care se numără:

  • costuri reduse: În cadrul unui contract de comodat, comodatarul poate beneficia de utilizarea unui bun fără a plăti un preț de cumpărare sau închiriere;
  • menținerea lichidității: Optând pentru un contract de comodat, persoanele pot menține mai multă lichiditate financiară pentru alte investiții sau necesități.
  • flexibilitate: Comodatul este un contract cu o durată determinată, iar încheierea acestuia nu necesită formalități speciale. De asemenea, perioada de comodat poate fi prelungită prin acordul ambelor părți;
  • încheiere rapidă: contractul de comodat poate fi încheiat rapid și fără prea multe formalități;
  • protecția bunului: Comodantul are posibilitatea de a păstra proprietatea bunului și de a-i monitoriza utilizarea de către comodatar. De asemenea, el poate include în contract prevederi pentru a proteja bunul împotriva deteriorării sau pierderii;
  • utilitatea pentru diverse tipuri de bunuri: Contractul de comodat poate fi utilizat pentru o gamă largă de bunuri, de la autoturisme la echipamente industriale sau locuințe, ceea ce îl face o opțiune viabilă pentru multe situații diferite.

Toate aceste avantaje fac din contractul de comodat o opțiune atractivă pentru părțile implicate, în special în situațiile în care nu este necesară achiziționarea sau închirierea permanentă a unui bun.

1.5 Care sunt principalele dezavantaje ale contractului de comodat?

Deși există mai multe avantaje ale contractului de comodat, acesta poate prezenta și anumite dezavantaje, printre care se numără:

  • limitarea drepturilor comodatarului: Comodatarul nu are dreptul de a dispune de bunul comodat, de a-l vinde sau de a-l închiria către terți, ceea ce poate limita libertatea sa de acțiune în unele situații.
  • responsabilitatea pentru deteriorări sau pierderi: Comodatarul este responsabil pentru orice deteriorări sau pierderi suferite de bunul comodat pe perioada în care îl utilizează, cu excepția cazurilor în care acestea sunt imputabile comodantului.
  • comodatarul nu are dreptul să subînchirieze bunul sau să îl folosească în alte scopuri decât cele stabilite prin contract;
  • comodatarul nu poate modifica bunul fără acordul scris al comodantului;
  • incertitudinea privind termenul de utilizare: Durata contractului de comodat este determinată, iar comodatarul nu poate dispune de bun după expirarea acesteia. Astfel, acesta trebuie să fie pregătit să își găsească alte opțiuni de utilizare a bunului după încheierea contractului;
  • lipsa unui venit pentru comodant: deși reprezintă un avantaj pentru comodatar, comodantul oferă folosința bunului cu titlu gratuit, fără a primi nimic în schimbul utilizării bunului.

Toate aceste dezavantaje trebuie luate în considerare înainte de a încheia un contract de comodat, pentru a evalua dacă această opțiune este cea mai potrivită pentru nevoile și interesele părților implicate.

2. Cum putem defini contractul de închiriere a unei locuințe pe înțelesul tuturor?

Conform legislației din România (art. 1778 alin. (2) Cod civil), contractul de închiriere este un acord legal prin care o persoană, numită locator, se obligă să asigure unei alte persoane, numită chiriaș, folosința totală sau parțială, temporară (pentru o anumită perioadă de timp) a unei locuințe în schimbul unei sume de bani, numită chirie.

ATENȚIE! Primirea unei sume de bani (chirie) în schimbul folosinței este esențială pentru existența contractului de închiriere. Dacă, în schimbul utilizării nu se percepe o sumă de bani, ci este cu titlu gratuit, nu suntem în prezența unui contract de închiriere.

De asemenea, spre deosebire de contractul de comodat, un contract de închiriere trebuie înregistrat la organele fiscale competente, în vederea stabilirii unui impozit corespunzător.

2.1. Care este structura contractului de închiriere?

Conform legislației din România, contractul de închiriere trebuie să conțină următoarele elemente:

  • identitatea părților: Contractul trebuie să conțină numele și prenumele, adresa și datele de identificare ale părților implicate, respectiv locatorul și chiriașul.
  • descrierea bunului închiriat: Contractul trebuie să specifice detaliat bunul închiriat, inclusiv locația, caracteristicile și condițiile în care trebuie utilizat.
  • chiria: Contractul trebuie să precizeze suma de bani pe care chiriașul o va plăti în schimbul dreptului de folosință asupra bunului închiriat, precum și modalitatea de plată.
  • garanția: Contractul poate prevedea o garanție, care este o sumă de bani depusă de chiriaș la începutul închirierii și care va fi returnată la sfârșitul contractului, în funcție de condițiile prevăzute în contract.
  • drepturile și obligațiile părților: Contractul trebuie să includă obligațiile și responsabilitățile fiecărei părți, precum și eventualele penalități în cazul nerespectării acestora.
  • durata contractului: Contractul trebuie să specifice perioada pentru care este încheiat.

ATENȚIE! Durata maximă a contractului de închiriere este de 49 ani. Dacă este prevăzută o durată mai mare, aceasta se reduce automat la 49 ani.

2.2. Care sunt obligațiile chiriașului din cadrul unui contract de închiriere?

  1. plata chiriei și a altor costuri: Chiriașul are obligația de a plăti chiria în termenul și la valoarea specificate în contractul de închiriere, precum și alte costuri asociate, cum ar fi utilitățile, întreținerea și reparațiile curente;
  2. utilizarea bunului închiriat: Chiriașul are dreptul să folosească bunul închiriat numai în scopul specificat în contractul de închiriere și să-l păstreze în starea inițială în care l-a primit;
  3. întreținerea bunului închiriat: Chiriașul are obligația de a întreține bunul închiriat și de a efectua reparații minore (curente) în caz de necesitate, astfel încât să fie menținută starea bunului închiriat.
  4. respectarea regulilor de conviețuire: Chiriașul are obligația de a respecta regulile de conviețuire cu vecinii și proprietarii de bunuri imobile din jurul locației închiriate.
  5. predarea bunului închiriat: Chiriașul trebuie să predea bunul închiriat la sfârșitul perioadei de închiriere în aceeași stare în care l-a primit, cu excepția uzurii normale.

ATENȚIE: Ce obligații nu pot fi asumate de către chiriaș ori impuse de către locator? Este considerată nescrisă orice clauză în temeiul căreia:

  • chiriaşul este obligat să încheie o asigurare cu un asigurător impus de locator;
  • se prevede răspunderea solidară sau indivizibilă a chiriaşilor din apartamente diferite situate în acelaşi imobil, în cazul degradării elementelor de construcţii şi a instalaţiilor, obiectelor şi dotărilor aferente părţilor comune ale imobilului;
  • chiriaşul se obligă să recunoască sau să plătească în avans, cu titlu de reparaţii locative, sume stabilite pe baza estimărilor făcute exclusiv de locator;
  • locatorul este îndreptăţit să diminueze sau să suprime, fără contraprestaţie echivalentă, prestaţiile la care s-a obligat prin contract.

2.3. Care sunt obligațiile locatorului din cadrul unui contract de închiriere?

  1. predarea locuinței: locatorul este obligat să predea locuința împreună cu toate accesoriile sale în stare corespunzătoare utilizării acesteia;
  2. asigurarea dreptului de folosință: Locatorul are obligația de a garanta chiriașul cu privire la utilizarea bunul închiriat conform contractului de închiriere și că va avea acces nelimitat la acesta pe toată durata contractului;
  3. întreținerea bunului închiriat: Locatorul are obligația de a asigura funcționarea bunului închiriat și de a efectua reparațiile necesare, cu excepția celor care rezultă din uzura normală a bunului închiriat;
  4. furnizarea informațiilor necesare: Locatorul are obligația de a furniza toate informațiile necesare privind folosirea bunului închiriat și a regulilor de conviețuire cu vecinii și proprietarii de bunuri imobile din jurul locației închiriate;
  5. respectarea intimității chiriașului: Locatorul are obligația de a respecta intimitatea chiriașului și de a nu interveni în folosirea bunului închiriat de către acesta, cu excepția cazului în care este necesar să efectueze reparații sau întreținere în acel moment.

2.4. Care sunt principalele avantaje ale contractului de închiriere?

Printre avantajele principale ale contractului de închiriere încheiat în condițiile legislației din România se numără:

  • flexibilitate: Un contract de închiriere oferă o opțiune flexibilă pentru locuință sau spațiu comercial, fără necesitatea unor investiții mari în proprietate;
  • diversitatea bunurilor: Contractul de închiriere poate fi încheiat pentru orice bun mobil sau imobil, inclusiv clădiri, mașini sau echipamente;
  • obligația plății chiriei: chiriașul este obligat să plătească o chirie locatorului pentru utilizarea bunului, ceea ce face ca locatorul să aibă o sursă de venit sigură;
  • opțiunea de a schimba locuința cu ușurință: Chiriașii pot decide să se mute la sfârșitul perioadei de închiriere, fără a fi nevoie să vândă sau să cumpere o proprietate, ceea ce poate fi o opțiune bună pentru cei care doresc să își schimbe frecvent locația de rezidență sau de afaceri;
  • protecție legală: Un contract de închiriere reglementat de lege oferă o protecție legală pentru ambele părți implicate, stabilind responsabilitățile și obligațiile fiecărei părți și oferind o modalitate de rezolvare a eventualelor dispute;

OBSERVAȚIE: Un avantaj semnificativ al contractului de închiriere înregistrat la organele fiscale este reprezentat de caracterul executoriu pe care legea îl recunoaște pentru plata chiriei și restituirea bunului.

2.5. Care sunt principalele dezavantaje ale contractului de închiriere?

Printre principalele dezavantaje ale contractului de închiriere încheiat conform legislației din România se numără:

  • costurile în creștere: Chiriile pot crește semnificativ de la an la an, ceea ce poate face dificilă menținerea unui buget stabil și previzibil pentru chiriași;
  • lipsa de stabilitate: Deoarece proprietarii pot alege să nu prelungească contractul de închiriere la sfârșitul termenului, chiriașii se pot găsi într-o situație de instabilitate locativă și trebuie să caute alte opțiuni de locuință sau de afaceri;
  • limitări asupra personalizării: Chiriașii pot fi restricționați în ceea ce privește personalizarea proprietății, deoarece proprietarii pot dori să păstreze aspectul general al proprietății;
  • obligația reparării și întreținerii: chiriașul este responsabil pentru repararea și întreținerea bunului în condițiile prevăzute în contract, ceea ce poate duce la costuri suplimentare pentru el;
  • limitări asupra activității: În cazul în care proprietarul a stabilit reguli specifice în contractul de închiriere, cum ar fi interzicerea fumatului sau a animalelor de companie, acestea pot limita activitățile chiriașilor în proprietatea închiriată.
Pregătit de a începe afacerea?
Deschide-ți firma