În cât timp se prescriu obligațiile fiscale?

Termenul general și termenul special

Conform Codului de procedură fiscală, autoritățile au dreptul de a stabili creanțe fiscale în relația cu contribuabilii. Acestea au la dispoziție două termene de prescripție fiscală: unul de cinci ani și unul special de zece ani, caz în care se datorează o obligație fiscală ca urmare a săvârșirii de infracțiuni. Termenul de cinci ani începe să curgă de la data de 1 iulie a anului următor celui pentru care este datorată obligația fiscală, în timp ce termenul special de zece ani se calculează diferit.

Întreruperea prescripției fiscale

Cu toate acestea, exista anumite situații în care termenele de prescripție prevăzute se pot întrerupe. Întreruperea termenului de prescripție se poate produce în cazurile și condițiile stabilite de lege, cum ar fi depunerea unei declarații de impunere după expirarea termenului legal de depunere, corectarea unei declarații de impunere sau efectuarea unui alt act voluntar de recunoaștere a creanței fiscale datorate.

În concret, Art. 111 alin. (1) din Codul de procedură fiscală reglementează situațiile în care termenele de prescripție se întrerup:

a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru întreruperea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

b) la data depunerii de către contribuabil/plătitor a declarației de impunere după expirarea termenului legal de depunere a acesteia;

c) la data la care contribuabilul/plătitorul corectează declarația de impunere sau efectuează un alt act voluntar de recunoaștere a creanței fiscale datorate.

Aceste întreruperi de termen de prescripție au ca rezultat conferirea autorităților fiscale posibilitatea de a continua să exercite dreptul lor de a stabili și recupera creanțe fiscale, chiar daca termenul de prescripție a expirat. Dacă aceste situații se ivesc, termenul de prescripție se întrerupe și ulterior va începe să curgă un nou termen de 5 ani, respectiv 10 ani.

Suspendarea prescripției fiscale

În afara de întreruperea termenului de prescripție, exista și alte situații în care termenele de prescripție prevăzute se pot suspenda. Suspendarea termenului de prescripție se poate produce, de asemenea, în cazurile și condițiile stabilite de lege.

Un exemplu de suspendare a termenului de prescripție este perioada cuprinsa intre data începerii inspecției fiscale sau verificării situației fiscale personale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției fiscale sau verificării situației fiscale personale. În acest caz, termenul de prescripție este suspendat pe durata inspecției fiscale sau verificării situației fiscale personale, cu condiția respectării duratei legale de efectuare a acestora.

O alta situație în care termenul de prescripție poate fi suspendat este timpul cat contribuabilul sau plătitorul se sustrage de la efectuarea inspecției fiscale sau verificării situației fiscale personale. În acest caz, termenul de prescripție este suspendat pe durata în care contribuabilul sau plătitorul se sustrage de la efectuarea acestor proceduri.

Conform Art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, termenele de prescripție se suspendă:

a) în cazurile și în condițiile stabilite de lege pentru suspendarea termenului de prescripție a dreptului la acțiune;

b) pe perioada cuprinsă între data începerii inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale, în condițiile respectării duratei legale de efectuare a acestora;

c) pe timpul cât contribuabilul/plătitorul se sustrage de la efectuarea inspecției fiscale/verificării situației fiscale personale;

d) pe perioada cuprinsă între data declarării unui contribuabil/plătitor inactiv și data reactivării acestuia.

e) pe perioada cuprinsă între data comunicării către organele de urmărire penală a procesului-verbal de sesizare a organelor de urmărire penală sau a procesului-verbal întocmit ca urmare a solicitării organelor de urmărire penală adresată organelor fiscale de a efectua constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează și data rămânerii definitive a soluției de rezolvare a cauzei penale.

f) pe perioada cuprinsă între data decesului persoanei fizice la care era în curs de desfășurare o acțiune de inspecție fiscală/verificare a situației fiscale personale și data luării la cunoștință de către organul de inspecție/verificare că există sau nu succesori, după caz.

Dacă intervine una din ipotezele de mai sus, termenul de prescripție se suspendă și ulterior va continua să curgă, nu va începe unul nou ca în cazul întreruperii.

Este important de menționat ca suspendarea termenului de prescripție nu înseamnă ca acesta este întârziat sau prelungit, ci doar ca termenul nu este calculat în aceasta perioada. Prin urmare, după ce termenul de prescripție este suspendat, acesta va fi reluat și va continua sa curgă, iar autoritățile fiscale vor avea din nou dreptul de a stabili și recupera creanțele fiscale datorate de contribuabili și plătitori.

După trecerea termenului de prescripție a dreptului de a stabili creanțe fiscale, autoritățile fiscale nu mai au dreptul de a stabili și recupera creanțele fiscale datorate de contribuabili și plătitori. Aceasta înseamnă ca, daca au trecut termenul de prescripție, autoritățile fiscale nu pot emite noi decizii de impunere sau sa înceapă nicio procedura de recuperare a creanței fiscale.

În concluzie, termenul de prescripție a obligațiilor fiscale reprezintă perioada de timp limita în care autoritățile fiscale au dreptul de a stabili și recupera creanțe fiscale datorate de contribuabili și plătitori. Exista, totuși, anumite situații în care termenele de prescripție prevăzute se pot întrerupe sau suspende, cum ar fi depunerea unei declarații de impunere după expirarea termenului legal de depunere, corectarea unei declarații de impunere sau efectuarea unui alt act voluntar de recunoaștere a creanței fiscale datorate, perioada cuprinsa intre data începerii inspecției fiscale sau verificării situației fiscale personale și data emiterii deciziei de impunere ca urmare a efectuării inspecției fiscale sau verificării situației fiscale personale, sau pe timpul cat contribuabilul sau plătitorul se sustrage de la efectuarea inspecției fiscale sau verificării situației fiscale personale.