Totul despre Reținerile salariale: Când și cum se pot face

1. achitării unor obligații fiscale și sociale;

2. reparării unor prejudicii cauzate angajatorului sau unor terțe persoane.

Aceste rețineri se realizează direct de către angajator sau de către un terț, în temeiul unor dispoziții legale clar determinate. Cadrul normativ care reglementează acest domeniu este regăsit în cuprinsul art. 169 din Codul muncii, conform căruia:

‍„Nicio reţinere din salariu nu poate fi operată, în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.”

În ce cazuri poate dispune angajatorul rețineri salariale în mod unilateral?

Conform legislației din România, reținerile salariale reprezintă sume deduse din salariul brut al unui angajat în scopul plății unor obligații fiscale și sociale, precum impozitul pe venit, contribuțiile la sistemul de pensii și asigurări sociale. Aceste retenții sunt efectuate de angajator și sunt obligatorii conform legislației fiscale și de protecție socială.

Cu alte cuvinte, în lipsa unei hotărâri judecătorești, angajatorul are dreptul să rețină din salariu numai sumele corespunzătoare impozitelor fiscale și asigurărilor sociale, precum:

• impozitele datorate bugetului de stat, aferente venitului realizat din salarii;
• contribuțiile (CAS și CASS) datorate bugetului de stat ca urmare a salariului încasat;
• garanțiile materiale în cazul gestionarilor (art. 10 din Legea nr. 22/1969) – numai dacă este cazul;
• cotizația pe care salariatul o are față de sindicat, în limita a 1% din venitul brut (art. 24 din Legea nr. 62/2011) – numai dacă este cazul.

Orice altă reținere de natură salarială se poate realiza numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive.

În ce cazuri nu poate dispune angajatorul rețineri salariale în mod unilateral?

Angajatorului îi este interzis să facă rețineri în baza unor decizii de imputare. În astfel de cazuri, angajatorul nu poate dispune rețineri de natură salarială în mod unilateral, ci are nevoie de concursul unor autorități abilitate. Astfel:

• Daunele: angajatorul poate reține din salariul angajatului suma datorată pentru daune cauzate prin neglijența sau vinovăția acestuia în exercitarea atribuțiilor de serviciu. În acest caz, datoria salariatului trebuie să fie scadentă, lichidă și exigibilă.
• Creanțele restante: angajatorul poate reține din salariul angajatului suma datorată pentru creanțe restante.
• Avansurile salariale: Angajatorul poate reține din salariul angajatului suma avansată, în cazul în care angajatul nu poate returna această sumă la data stabilită.

Reținerile de natură salarială în situațiile expuse pot fi dispuse de către angajator numai în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive.

Ce condiții trebuie respectate în efectuarea reținerilor salariale?

Reținerile de natură salarială pot fi dispuse numai cu îndeplinirea următoarelor condiții:

• Existența unei obligații legale sau contractuale: Reținerile pot fi efectuate numai dacă există o obligație legală sau contractuală în acest sens, precum plata unor daune, a unor creanțe restante sau a unor avansuri salariale.
• Limita maximă a reținerilor: Limita maximă a reținerilor este de 25% din salariul brut al angajatului.
• Acordul angajatului: Angajatorul trebuie să obțină acordul prealabil al angajatului în scris cu privire la reținerile salariale.
• Notificarea angajatului: Angajatorul trebuie să notifice angajatul în scris cu privire la suma reținută și motivul pentru care a fost efectuată reținerea.
• Respectarea procedurii legale: Angajatorul trebuie să respecte procedura legală de efectuare a reținerilor, cum ar fi notificarea angajatului și înregistrarea acestora în documente.

Este posibilă recuperarea pagubelor cauzate de către salariat pe cale amiabilă?

Legea nr. 40/2011 reglementează recuperarea pagubelor cauzate de un salariat angajatorului. Dacă angajatorul constată că salariatul a cauzat paguba din vina sa legată de munca sa, poate solicita recuperarea contravalorii prin intermediul unei note de constatare și evaluare a pagubei, cu acordul ambelor părți, într-un termen minim de 30 de zile de la comunicare.

Nota de constatare și evaluare a pagubei este un document emis de angajator care atestă faptul că un salariat a cauzat o pagubă angajatorului și evaluează contravaloarea acestei pagube și trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații:

• identificarea angajatorului și a salariatului implicat: numele, prenumele, funcția și adresa acestora;
• descrierea pagubei: detalii despre natura, cauzele și magnitudinea pagubei cauzate;
• evaluarea pagubei: o estimare a contravalorii acestei pagube, inclusiv orice documente sau informații relevante care susțin această evaluare;
• data și semnăturile angajatorului și ale salariatului: data emiterii notei și semnăturile ambelor părți, care atestă acordul asupra constatării și evaluării pagubei.

Scopul acestei note este de a oferi o bază clară și documentată pentru recuperarea pagubei, precum și pentru a asigura transparența și respectarea drepturilor ambelor părți în procesul de recuperare a pagubei.

Cu toate acestea, valoarea recuperată nu poate fi mai mare decât echivalentul a 5 salarii minime brute pe economie.

Există o limită a reținerilor salariale?

Reținerile salariale nu pot conduce la acoperirea întregului venit al angajatului, astfel încât acesta să nu primească nicio remunerație pentru munca prestată, lăsându-l pe acesta fără mijloace de a supraviețui. Astfel, toate reținerile de această natură dispuse împotriva salariatului nu pot depăși, cumulate, jumătate din salariul net pe lună.

Dacă împotriva salariatului au fost dispuse mai multe rețineri, având creditori diferiți, sumele corespunzătoare vor fi deduse în urmatoărea ordine:

• obligațiile de întreținere;
• contribuțiile și impozitele datorate către stat;
• daunele cauzate proprietății publice prin fapte ilicite;
• acoperirea altor datorii.

Există venituri care nu pot fi reținute de către angajator?

În concordanță cu dispozițiile Codului de Procedură Civilă, există cazuri în care veniturile nu pot fi reținute, veniturile exceptate fiind:

• ajutoarele de șomaj sau compensațiile pentru desfacerea contractului de muncă;
• ajutoarele acordate în caz de deces;
• ajutoarele de maternitate;
• despăgubirile pentru daune provocate prin moarte sau prin vătămare corporală;
• alocațiile și indemnizațiile primite de mămici pentru copii și ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav;
• bursele de studii acordate de stat;
• indemnizațiile de detașare, delegare, sumele din diurne.